curette
Syllabification: (cu·rette)
Pronunciation: /kyo͝oˈret/
Definition of curette
noun
verb
Origin:
mid 18th century (as a noun): from French, from curer 'cleanse', from Latin curare (see cure)
mid 18th century (as a noun): from French, from curer 'cleanse', from Latin curare (see cure)
| | Cite |